Postări
luni, 20 octombrie 2008
Se pare ca azi descopar o pata noua, anume existenta pe lume a unor oameni care imi erau simpatici dar care isi iau bile negre pentru ca li se pare lor ca da bine sa fie prieteni cu nenea Jay-Z.
Mi-a placut foarte mult Jay-Z, care desi nu avea ce sa caute la Glastonbury, i-a dat peste nas lui Noel Gallagher destul de elegant. Nu ca Noel n-ar fi avut dreptate, numai de data aia.
Noile victime pe lista de prieteni nedoriti (de mine) ai lui Jay-Z sunt cei de la Kaiser Chiefs. Avandu-l producator pe Mark Ronson, foarte bine invartit prin lumea bling-urilor, cei de la Kaiser Chiefs s-au bucurat la modu' public si declarativ ca ce fericiti sunt ei ca ii place lui Jay-Z de noul lor album.
Si lu' mama ii place, HAPPY NOW!?
Dintre toate feedurile la care sunt abonat ca sa nu-mi scape nimic din ce se intampla prin muzica, tot imi mai scapa din cand in cand. La fel cum imi scapase colobararea dintre Coldplay si Jay-Z.
Implicarea barosanului hip-hop-ului apare pe piesa Lost de pe cel mai nou album al lor, ala cu titlu lung pe care nu-l mai scriu. Coldplay n-au fost niciodata o trupa care sa nu recunoasca ca ii intereseaza comercialul, gramezile de bani si de fani, dar, si, din principiu as zice ca o colaborare cu un numa ca Jay-Z nu prea are cum sa dea bine la fanii trupei, ci doar la hoarde de americani si ne-americani cu gusturi muzicale indoielnice care asculta baieti negri cu mult bling. Nu ca Jay-Z n-ar fi de departe cel mai ok dintre toti afro-americanii puturos de bogati care scot piese pe banda.
Asa ca la prima vedere, Coldplay cu Jay-Z e nasol, dar nu cel mai urat lucru care se putea intampla. Asta pana sa aud piesa. Care e sub orice critica si pe care va invit sa o gasiti singuri caci in acest moment youtube-ul nu ma vrea deloc. Va astept cu pareri si comentarii.
