Yeah, we can party!

Aflati, si ei, pe cam toate listele de recomadari pentru 2009, White Lies au lansat astazi un single nou cu o saptamana mai devreme de lansarea oficiala a albumului, ambele date fiid valabile in ceea ce priveste piata britanica. Spre deosebire de Death care a rulat anul trecut pe cam peste tot si cu care au atras, pe buna dreptate, atentia, piesa asta e slabuta. Situati ei atunci undeva intre Interpol si Editors, cunoscatorii au zis ca pustii au sanse sa faca ceva speciala. sa vedem ce mai e pe album poate a fost o alegere trista numai single-ul. Amandoua piesele la ascultare mai jos.


To lose my life


Death

Am mai scris si o sa mai scriu despre fatuca asta, nu de alta dar are ceva, o prezenta intr-un fel deloc speciala in acelasi timp foarte nisata, desi rar inatalnesti ceva mai pop. Little Boots a aparut in toate listele de genul "artisti de urmarit in 2009", fie ele din Marea Britanie, fie din SUA, de la NME la Pitchfork si BBC. La BBC a iesit chiar locul 1 in topul Sound of 2009, lista pe care au mai condus-o in ultimii ani Mika, Adele sau Franz Ferdinand.

Pe numele ei adevarat Victoria Hesketh, fetita asta de 24 de ani a faut cam toata viata ceva legat de muzica, culminand cu o activitate foarte obisnuita pentru anul 2008, postarea de interpretari proprii a mai multor piese pe Youtube. De unde si succesul care deja ii bate pe la usa. Dupa coverurile cantate prim reactie a unuia ca mine ar fi aoleu. Haddawway, Madonnna, Wiley, Girls Aloud. Dar mai prinzi pe acolo si niste Human League si Estelle si zici ca poate-poate e ceva de capul fetei. Dupe care cistesti pe la BBC si afli ca intr-adevar e ceva in caputl fetei.

Pentru ca printre numele pe care le spune cand e vorba de ce a influentat-o, surprizaL Joni Mitchell, David Bowie, Kate Bush si monstrii antideluvieni ai electronicului ca Gary Numan sau Giorgio Moroder. Si deja si-a atras din partea mai multora supra-numele de British Kylie. Inca o data motiv de dat next song. Dar inca odata, ar fi o greseala.

[ I remembered. Scriam aici ca Victoria foloseste una bucata midi-machine. Nu e chiar asa. E o scula japoneza care se cheama tenori-on, si care e un sequencer din aceeasi epoca cu sintetizatoarele Moog. Adica cum se chinuie astia cu digitalu sa sune la fel de bine ca pe vinil asa nu reuseste nimeni sa scoate sunete ca de la Moog pe vreo scula robotizata din zilele noastre]

Revenim la ce e in capul fetei. "E loc in cultura populara sa faci lucruri creative fara ca ele sa fie neaparat deschizatoare de drumuri. Doar pentru ca ceva poate sa aiba succes in mainstream, nu inseamna ca e ceva mediocru si banal", zice Little Boots, citata de BBC.

Asculta aici piesa de debut, produsa de Joe Goddard de la Hot Chips, Stuck on repeat.

Stuck on Repeat - Little Boots

Si don'soara continua: "exista o groaza de artisti pop credibili. de exemplu David Bowie, a vandut milioane de discuri si e un ciudat si un nebun. Kate Bush la fel, nebuna de legat. Daca e pop nu inseamna ca o ditamai casa de discuri a apasat pe un buton si a iesit un artist nou pe partea ailalta a liniei de productie"

Mai zicem despre ea ca face muzica intr-un fel sau altul de cand era piticoata, pana la a se duce la un fel de megastar. A ratat. Acum i-a venit momentul, e la Los Angeles si inregistreaza albumul de debut care iese candva anul asta pe piata.

Little Boots este din acest moment propunere Yeahwecanparty pentru o editie de Becksperience. Ai auzit Laura!?

Sunt convins ca n-ati mai auzit demult si nici macar n-ati mi ascultat de ceva vreme Melissa Auf Der Maur. Cine? Fata aia foarte sexy pentru ca stie cu bass-ul si cu vocea si pentru ca e oricum foarte sexy si care a facut asta la Hole si Smashing Pumpkins pana cand s-a hotarat ca e mai bine de capul ei.

Melissa a anuntat recent ca va lansa in cadrul festivalului de film independent Sundance un scurt-metraj ca parte a albumului sau conceptual Out or Our Minds. Filmul a fost realizat in colaborare cu regizorul Tony Scott si se adauga albumului benzilor desenate si website-ului care intregesc conceptul Out of Our Minds.

Intreaga poveste se petrece in trei perioade de timp diferite avand ca persoanje principale o femeie (Melissa) si masina ei. Cu o durata de 28 de minute filmul prezinte un ritual ciudat care culmineaza cu o coliziune intre trecut si prezent, conform comunciatului de presa citat de NME.

Cautand stanga dreapta prin recoamdarile revistelor pe anul ce tocmai ne-a dat bice, a gasit o donsoara de la tara Anglia pe numele ei de scena Little Boots. Cu piese in majoritate electronic, dar unul suav si simpatic, din aceeasi categorie cu Goldfrapp si Royksopp si altii, Little Boots aduce ceva inedit desi antic si de demult. Fata asta canta voce si pian in timp ce mestereste la o midi-machine, care scoate sunete pe care programatorii se chinuie de ani sa le scoata de pe piata, dar care iata ca totusi au un sens. Mai jos piesa care mi-a atras atentia cel mai tare, Meddle.

Moz nu se lasa asa ca mai scoate o piesa noua, din pacate nici asta senzationala. Cum zicea un amic despre genul asta de piese: macar asta se copiaza pe el insusi. De ascultat aici.

Jaydiohead este numele unui album de categoria n-am ce face acasa a unui baiet din New York pe numele lui Minty Fresh Beats. A luat el niste piese de la Jay-Z si niste piese de la Radiohead si le-a pus unele peste altele, iesindu-i potriveala la nivel de masura si cam atat, pentru ca vocea si stilul lui JayZ peste Radiohead suna ca naiba.

O singura piesa scoate capul, No Karma, mix intre Karma Police si No Something de la Jay-Z. Restul de ascultat si dowloadat de aici.

No Karma - Jaydiohead

Luna ianuarie incepe calm dpdv al lansarilor pe piata, singura chestie ca nu pot sa-i spun altfel lansata azi fiind noul album Kylie Minogue, care sunt sigur ca va avea milioane de fani, oameni pe care din fericire nu-i cunosc.

De mai pe la sfarsitul lunii incep sa apara lucrurile interesante si care vor merita sa fie ascultate sau vazute macar odata. Notabil, album nou TV on the Radio, una dintre trupele care pe mine ma fascineaza pentru felul in care la la ascultare imi plac foarte tare iar la alta nu mai imi plac deloc. Mai scot albume noi, tot pe 20 Anthony and the Johnstons, John Frusciante, Bon Iver si Animal Collective. Datele despre care vorbesc se refera la piata americana de data asta, pentru ca Pitchfork s-a miscat mai organizat decate NME de data asta.

In afara de TV on the Radio o groaza de lume scoate pe piata live-uri pe DVD, produse care din punctul meu de vedere sunt un fel de gest catre public pentru ca de, totdeauna exista oameni care n-au ajuns la concerte. Primul pe lista Ice-T care socate un live din 1995, caci probabil ca i s-or fi terminat banii de cand nu mai prinde nici filme de mana a treia spre a 15-a. Tot dintre vechi dar fara sa poata fi banuiti de saracie, Public Enemy scot DVD cu ultimul lor turneu, cel din 2003.

Revenind in zilele noastre, scot live-uri The Kinks, New Model Army si Small Faces.

Astazi se mai intampla o singura lasnare notabile, single-ul Song for Self, de la Travis.

Atat deocamdata, revenim cu amanunte.