Yeah, we can party!

Inca o data ma intorc la blog. Am reusit sa gasesc post0ul despre primele zile ale Szigetului din acest an. Pe 15 august, ziua 3 a festivalului am avut parte de The Cribs. Despre The Cribs pot soune ca e genul de formative in cresetre. Au un sound si un look de garage/squat band cu care ai mai putina rabdare cand afara sun 37 de grade la umbra, e ora 4 dupa-amiaza si nu te poti gandi decat la o bere foarte rece.
Concertul serii ar fi trebuit sa fie Sex Pistols. Probabil pentru unii a fost. Eu am vazut doar un bosorog cu gura spurcata care se maimutareste si incearca glume, nereusindu-I nici macar cele santieresti. Dar, na, ne-am bucurat de melodiile lor comerciale (:P) si cam asta a fost si miecurea.

Joi nu am ajuns la Roisin, dar cica a fost destulde ok. In schimb, l-am vazut pe Serj si pot spune ca a fost una din cele mai bune voci ale festivalului. Vocea sa patrunzatoare, puternica e aceeasi si in concert. Iar show-ul a fost decent, presarat pe alocuri cu mesaje de genul “lies in the media, lies in the politics”.
In ultima zi a festivalului, Pendulum nu a mai apucat sa ajunga deoarece camionul cu toate sculele a facut un accident la intrarea in tara. Drept pentru care organizatorii, au acoperit gaura, intarziind putin The Wombats. Care au sunat brici si au reusit sa anime cele 2-3.000 de persoane venite de la ora 3 sa ii vada. Pete Doherty si Babyshambles au urcat pe scaena in aceeasi seara… Nu i-am vazut, aflati si voi de la altii ce si cum.

La final, ne intoarcem la ziua de joi pentru R.E.M. Bineinteles, ca si ei aveau numele pe lista aia cu nume immense pe caretrebuie sa le vezi in viata asta. Concertul a fost unul foarte ok, Michael Stipe si al lui preferand insa sa presareze cate un superhit. S-au auzit: “What’s the Frequency, Kenneth?”, “Losing My Religion”, “Immitation of Life”, “Electrolite”, “Let Me In” si inca cateva supemelodii, concertul incehindu-se (sub eclipsa de luna) cu “Man on the Moon”.
The Killers. Ultimul concert din festival, dar sic el mai tare. Daca e sa ma uit per ansamblu, anul acesta americanii au stat mult mai bine live decat britanicii. Multimea a fost un total delir. “Mr. Brightside”, “Somebody Told Me”, “Read My Mind”, “Bones”, toate hiturile The Killers s-au auzit pe scena principala, iar Brandon a incehiat cu “All the Things I’ve Done”.

Este inutil sa mai fac vreo comparatie cu ce se intampla la noi, si mai spun doar ca, pe langa concertele astea, aveai zeci de posibilitati de a te distra sau zeci de alte concerte cu formatii din toata lumea. Sziget ramane in continuare un festival strong, iar anul asta reusit sa se pozitioneze foarte bine in zonele punk si indie avand, spre deosbire de altii, si formatii care au “The” in fata numelui.